Lunar, în ziua XIV a ciclului menstrual are loc ovulația prin care ovarele eliberează un ovul care ajunge în trompele uterine și este fecundat de un spermatozoid. Ovulația este un proces care este controlat hormonal, cei mai importanți „actori” fiind hormonul luteinizant, foliculostimulant, hormonul eliberator de gonatrotropine, estrogenii și progesteronul. Dacă unul dintre aceste elemente este afectat apare anovulația care se definește prin incapacitatea ovarelor de a asigura dezvoltarea unui folicul ovarian și la eliminarea unui ovul care are capacitatea de a fi fecundat. Femeile cu anovulație pot să nu ovuleze deloc, însă sub tratament potrivit poate ovula.
Anovulația poate fi acută, iar în cazul în care nu se elimină factorul trigger, apare anovulația cronică, una din cele mai importante cauze de infertilitate feminină. Se preconizează că anovulația cronică afectează aproximativ 10-12% din femei și reprezintă aproximativ 75% din tulburările endocrinologice din sfera ginecologică.
Ce cauzează anovulația cronică?
Baza mecanismelor de dezvoltare a anovulației cronice sunt localizate la nivel hipofizar și la nivel ovarian, cele mai frecvente tulburări sunt:
- sindromul ovarelor polichistice – cea mai frecventă afecțiune;
- tumori ovariene ce secretă hormoni sexuali în exces;
- insuficiența ovariană prematură;
- hiperprolactinemia;
- craniofaringiomul;
- apoplexia pituitară;
- sindromul Sheehan;
- adenomul hipofizar;
- radioterapia zonei hipotalamo-hipofizare (de exemplu pentru un cancer în sfera ORL);
- amenoreea indusă de exercițiu fizic;
- tulburări alimentare de tipul bulimiei sau anorexiei;
- histiocitoza cu celule Langerhans;
- sindromul Cushing;
- insufuciența corticosuprarenaliană;
- hipotiroidismul sau hipertiroidismul;
- traumatisme craniene;
- iatrogen (în timpul intervențiilor neurochirurgicale).
Cum diagnosticăm anovulația cronică?
Anovulația cronică este mai mult un simptom decât o patologie propriu-zisă, însă se caracterizează prin patru elemente particulare și anume: absența mentruațiilor, sensibilitate crescută la nivel glandelor mamare, creșterea în dimensiune a abdomenului inferior și modificări comportamentele de tipul depresiei, anxietății, bulimiei sau anorexiei.
Însă la efectuarea examenului clinic, specialistul poate identifica elemente cu privire la cauza declanșatoare: modificări ale sânilor și galactoree în hipersecreția de prolactină; striuri violacee pe flancurile abdomenului, obezitate, aspectul feței „de lună plină” în sindromul Cushing; ochi exofalmici în hipertiroidism; modificări ale vocei, pilozitate crescută la nivelul întregului corp, cu excepția scalpului în hipersecreție de hormoni androgeni; tulburările ale câmpului vizual în adenoame hipofizare; uscarea mucoasei vaginale în hiposecreție de estrogeni; leziuni cutanate de mici dimensiuni localizate la nivel axilar, gât, spate și coapse în acanthosis nigricans etc.
Pe lângă examenul clinic-obiectiv, în elucidarea diagnosticului se realizează explorări de laborator și teste imagistice, cele mai importante fiind:
- testarea hormonală: FSH, LH, estradiol, progesteron, TSH, prolactina, cortizolul cu sau fără stimulare de ACTH, testosteronul;
- ecografia abdominală și vaginală;
- computer-tomografia abdominală;
- rezonanța magnetică nucleară cranio-cerebrală;
- osteodensitometria;
- testarea genetică;
- biopsia endometrială.
Cum diagnosticăm anovulația cronică?
Lăsată netratată, anovulația cronică poate fi cauza multor complicații (imposibilitatea obținerii unei sarcini, osteoporoză și fracturi datorită demineralizării osoase, creșterea riscului de cancer endometrial, hemoragii uterine). Medicația utilizată în tratamentul anovulației cronice include estrogenii și progesteron, singuri sau în combinație. Alte metode includ: stimularea ovariană, consiliere psihologică, consiliere nutrițională. Însă tratamentul trebuie să fie individualizat, de la o pacientă la alta, având în vedere substratul cauzal al anovulației cronice.
