Meningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii.
Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foițelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala. Atunci cand meningele este inflamat la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen.
Conform datelor oferite de istoria medicinei, primele descrieri amănunţite privind meningitele s-au făcut în jurul anului 1805, la Geneva, iar ale agentului cauzator principal, meningococ in 1867. Meningitele infecţioase acute au fost etichetate, mulţi ani mai târziu, ca fiind provocate de agenţiinfecţioşi foarte variati : bacterii, virusuri, fungi, protozoare şi paraziţi.
Ca să se producă afecţiunea, bacteriile şi virusurile trebuie să ajungă in meninge, unde, prin acţiunea lor, dezvoltă un proces inflamator intens, al cărui rezultat este apariţia unui exudat purulent, însoţit de un edem marcat al creierului.
Deşi aproape toate bacteriile cunoscute au fost implicate, etiologia este însă dominată de trei feluri de germeni: Neisseria meningitidis (meningococul), Streptococcus pneumoniae (pneumococul) şi Haemophilus influenzae. In ultimii ani au apărut cu o frecvenţă tot mai mare şi alţi agenţi patogeni, cum sunt stafilococul, salmonelele, streptococii de grup B, enterobacterii etc.
Semne, simptome, manifestari
Semnele şi simptomele clinice care survin în meningite sunt în strânsă corelaţie cu vârsta, fiind asemănătoare, indiferent de microbul care le determină.
La copilul mare şi adult, tabloul clinic este acela al unei boli infecţioase grave. începutul este brusc, uneori dramatic, în plină sănătate, cu frison, febră (39°—40°C), cefalee puternică (dureri de cap), vărsături, stare de de rău general.
Simptomele evoluează rapid şi în decurs de ore, sau în ziua următoare, tabloul clinic caracterisitic este pe deplin conturat, în perioada de stare (de manifestare maximă) febra şi cefaleea atroce persistă, accentuându-se la cele mai mici mişcări.
Apare sindromul de contractură musculară, la început la musculatura cefei, apoi la cea dorsală şi lombară, bolnavul devenind rigid. Din cauza contracturii musculare, ceafa devine rigidă şi nu permite apropierea bărbiei de torace.
Semnele neuro-psihice, expresie a interesăril encefalului (creierului), se instalează încă din primele ore şi se manifestă prin: fotofobie (jenă la lumină), convulsii, agitaţie, dezorientare în timp şi spaţiu până la comă, paralizii de nervi cranieni. în perioada de stare febra se menţine la valori ridicate.
Frecvent, în meningite apare herpesul peribucal sau cu alte localizări, erupţii pe tegumente, maculo-papuloase sau purpurice. La aceste semne se mai adaugă şi manifestările focarului infectios care a generat meningita (otită, pneumonie etc).
La nou-născut simptomatologia bolii este atipică. Febra este prezentă, dar nu în toate cazurile, predomină tulburările digestive (refuzul alăptării, vărsături, diaree), respiratorii (dispnee, apnee, cianoza tegumentelor), semnele neuropsihice (convulsii, agitaţie psihomotorie).
Mai târziu, în perioada de stare, apar semnele mai caracteristice meningitei: bombarea fontanelei, hipertonii musculare, plafonarea privirii (privire fixă în plafon), ţipătul meningian. Lipseşte însă contractura musculaturii cefei.
Aceste semne trebuie bine cunoscute pentru a permite diagnosticul cât mai precoce, având în vedere gravitatea meningitelor la această vârstă. Prezenţa acestor semne în totalitate, sau numai a unora din ele, impune fără întârziere, puncţia lombară şi examinarea LCR (lichidului cefalorahidian).
La copilul sugar predomină febra, vărsăturile, agitaţia, convulsiile, plafonarea privirii, bombarea fontanelei. Semnele de contractura, deşi prezente, sunt mai puţin exprimate şi se depistează cu dificultate. Simptomatologia meningitelor între 1-5 ani este foarte apropiată de cea a copilului mare şi a adultului.
Începutul bolii este asemănător (febră, cefalee, vărsături) la care se adaugă sindromul de contracturi (sindromul meningian), cu rigiditatea cefei, poziţia de „cocoş de puşcă” şi celelalte semne caracteristica (Kering, Brudzinscki).
Deoarece lichidul cefalorahidian joacă un rol important în diagnosticarea şi tratarea bolii, ar fi interesant de cunoscut câte ceva despre el.
Pentru confirmarea diagnosticului de meningită şi stabilirea etiologlei este necesar studiul LCR (lichidul cefalorahidian), care prezintă modificări caracteristice şi obligatorii.
În acest sens precizăm că în meningitele bacteriene, lichidul cefalorahidian obţinut prin puncţie lombară, are o tulburare purulentă (seamănă cu zeama de varză). Numărul de elemente celulare din compoziţia sa este mult crescut (normal 3-5 elemente pe mm2) la câteva mii, zeci de mii sau nenumărabile, fiind practic în totalitate polimorfonucleare.
În meningitele cu evoluţie rapidă lichidul cefalorahidian poate fi în primele ore clar şi cu elemente celulare puţine, prezentând însă un număr mare de bacterii (cultură pură).
Proteinorahia (proteinele din lichid) este mult crescută 100 – 200 mg% (normali 20mg%).
Glicorahia şi clorurorahia sunt mult scăzute, iar acidul lactic crescut, Ph-ul scăzut. În LCR este prezent agentul cauzal şi/sau antigenele sale. Agentul patogen se pune în evidenţă prin fortiuri colorate cu coloraţia Gram şi însămânţările pe medii de cultură.
Evolutia si pronosticul meningitei.
Evoluţia şi prognosticul meningitelor bacteriene s-au îmbunătăţit mult în urma tratamentului etiologic cu antibiotice şl chimioterapice, factorii de prognostic cei mai importanţi fiind vârsta, agentul etiologic, precocitatea diagnosticului şi a aplicării tratamentului, intensitatea semnelor neuropsihice, asocierea cu alte boli, starea de rezistenţă a organismului.
Desigur că depistarea timpurie a bolii, aplicarea terapiei celei mai adecvate, are un important rol în evoluţia şi prognosticul bolii.
Complicatiile meningitei
Complicaţiile şi sechelele în menigitele bacteriene survin mai ales la cazurile grave, diagnosticate şi tratate cu întârziere. De aceea trebuie subliniat că instituirea de urgenţă a unui tratament etiologic adecvat în funcţie de agentul patogen identificat şi sensibilizarea lui la antibiotice sunt de cea mai mare importanţă contând chiar întârzierile de ore, nu numai de zile.
Cele mai frecvente complicaţii şi sechele sunt: abcesele cerebrale, paraliziile de nervi cranieni, hidrocefalia, tulburările în dezvoltarea psiho-motorie etc.
Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre medici nostri de pe Specializarile medicale :
Neurochirurgie – https://medicentrum.ro/medicii-nostri/neurochirurgie/
Neurologie – https://medicentrum.ro/medicii-nostri/neurologie/
Boli Infectioase – https://medicentrum.ro/medicii-nostri/boli-infectioase/
Autor Articol : Raluca Manzat
Extras din : Aspects bactériologique et épidémiologique de la méningite bactérienne (OMN.UNIV.EUROP.) (French Edition) (French) Paperback – December 13, 2017
