Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor.
Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex masculin.
Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta.
Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
– obezitatea
– ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
– dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
– diete cu continut caloric mic
Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
– tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
– diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
– chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne)
– imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ.
Boli cronice, grave, precum:
– boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
– boala renala cronica
– hipertensiunea arteriala
– afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
– saturnismul (intoxicatia cu plumb)
– hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).
Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
– sexul masculin
– istoria familiala pozitiva pentru guta
– obezitatea
– consumul moderat – excesiv de alcool
– dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in purine)
– tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
– utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
– episoade frecvente de deshidratare
– boli intercurente sau boli infectioase acute
– intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
– diete cu continut caloric foarte mic (cure)
– leziuni articulare sau periarticulare
Simptome:
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
– cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
– durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
– disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
– prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
– culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale
– febra
– limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
– simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
– unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita
– primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
– artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
– osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
– osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
– tratament imunosupresor
– infectia HIV
– diabet zaharat
– pneumonie bacteriana recenta
– infectie cutanata sau renala
– proteza osoasa sau a unei articulatii
– febra
– pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
– artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei articulatii.
Tratament – Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
– antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
– colchicina
– corticosteroizi
– ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
– agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
– allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
– colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
– scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati normale.
Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un eventual atac de guta.
– evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
– evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange
– administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase complementare
– exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.
Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.
In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.
Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre medici nostri de pe Specializarile medicale :
Reumatologie – https://medicentrum.ro/medicii-nostri/reumatologie/
Medicina Interna – https://medicentrum.ro/medicii-nostri/medicina-interna/
Autorul articolului: Raluca Manzat
Categoria : Reumatologie si Medicina Interna
