Computer-tomografia (CT) face parte din explorările imagistice secţionale, rezultată din combinarea utilizării razelor X şi a computerului.
CT se bazează pe două principii:
- măsurarea densităţii radiologice la traversarea razelor X printr-un corp;
- reconstrucţia imaginii unui obiect plecand de la proiecţiile sale diferite, practic realizand o reproducere bidimensională a realităţii tridimensionale.
Tomografia computerizata a revolutionat medicina ultimelor decenii. Tehnologia avansata permite vizualizarea cu acuratete a oaselor, organelor interne, vaselor de sange. Informatiile obtinute prin computer tomografie sunt utilizate de medicul curant pentru a stabili tratamentul ideal pentru afectiunea de care suferi, in functie de modificarile descoperite.
Care sunt beneficiile tomografiei computerizate?
Examinare nedureroasa, de scurta durata, neinvaziva, precisa.
Vizualizeaza osul, tesutul moale si vasele in acelasi timp.
Este foarte rapida – in situatii de urgenta poate detecta leziuni interne suficient de rapid pentru a putea salva vieti, in special dupa traumatisme complexe.
Este mai putin sensibila la miscarile pacientilor decat IRM, de aceea poate fi utilizata si la pacientii agitati.
Se poate realiza si in prezenta dispozitivelor implantabile care sunt interzise la IRM (stimulator cardiac).
Examinarea se poate face in timp real, permitand astfel efectuare unor proceduri minim invazive, cum ar fi biopsiile sau drenajele CT-ghidate.
Imaginea CT este reprezentare anatomică a unei secţiuni axiale a corpului uman de o grosime prestabilită, prin determinarea absorbţiei razelor X care traverseaza corpul uman din diferite unghiuri.
Principiul de lucru ( plan general)
1) Tubul de raze X se roteşte in jurul bolnavului;
2) Pe partea opusă detectorii receptioneaza energia fotonică ce a traversat corpul uman şi o transforma in energie luminoasă;
3) O fotodiodă transformă energia luminoasă in semnale electrice;
4)Aceste semnale sunt apoi digitalizate şi transmise unui procesor de imagini, ce reconstruieşte imaginea pe baza unui număr mare de măsurători, doza de iradiere fiind apreciabilă.
CT-spirală
CT-spirală, sau volumetrică presupune mişcarea continuă a mesei şi rotirea continuă a tubului in timp ce pacientul avansează in Gantry. Raportul dintre viteza mesei/rotaţie (nu per secunda) şi grosimea secţiunii este cunoscut sub denumirea de PITCH.
Reconstrucţia imaginii este facută dintr-un singur set de date la grosimea şi intervalul dorit.
Avantaje
reducerea timpului de explorare (un examen de abdomen este efectuat numai in 1-2 minute, fiind necesare 2-3 spire, fiecare de aproximativ 25-30 secunde);
- nu depinde de respiraţia şi inconstanţa mişcărilor respiratorii;
- ameliorarea detectabilităţii leziunilor in special a celor mici;
- reducerea cantităţii de SDC utilizată şi in consecinţa a costului examinării;
- posibilitatea reformatării rapide in planuri multiple sau a reconstruirii;
- reducerea dozei de iradiere a bolnavului.
In ceea ce priveste iradierea
Fiecare persoana este expusa radiatiei din surse naturale tot timpul vietii. Toate radiografiile si examinarile CT implica o doza de radiatie in plus fata de expunerea de fond, naturala. La CT, dozele de radiatie sunt controlate cu atentie in asa fel incat se va utiliza doza minima de radiatie, care sa ofere totusi posibilitatea vizualizarii corecte a patologiei tale. Totusi, orice doza de raze X, prin cumulare cu expunerile anterioare si cu radiatia din surse naturale, poate determina o crestere mica a probabilitatii totale de a dezvolta un cancer in decursul vietii.
Probabilitatea depinde de varsta pacientului si de doza totala primita. Estimarea acestei probabilitati crescute a fost facuta utilizand doze mult mai mari decat cele utilizate in radiologia diagnostica. Astfel, riscul unei examinari este intr-adevar foarte mic, insa creste cu numarul de scanari repetate. Echipa medicala va cantari cu atentie aceste riscuri, punand in balanta utilitatea informatiilor pe care le poate obtine, precum si riscurile de a NU efectua aceasta investigatie.
Sistemul de procesare a datelor
Semnalele electrice rezultate in urma conversiei energiei luminoase a detectorilor de catre fotodioda sunt numerizate (matematizate) şi stocate pe o matrice de reconstrucţie, iar apoi comparate cu matricea implementată in aparat. Fiecărui pătrăţel al matricei ii corespunde o unitate de densitate exprimată printr-o nuanţă de gri. Cu cat aceste unităţi de densitate sunt mai mici cu atat imaginea va fi mai bună. Unitatea de volum constituentă a imaginii este denumită VOXEL, iar corespondentul bidimensional al voxelului PIXEL. Pixelul reprezintă, prin urmare, suma valorilor dintr-un voxel şi este cea mai mică unitate constituentă a imaginii.
Unitatea de măsură a densităţii este denumita “Unitate Hounsfield”(UH) şi este definită ca şi a 1/1000 din diferenţa de densitate dintre apă şi aer sau 1/1000 din diferenţa de densitate dintre aer şi compacta osoasă.
Grila de densităţi este arbitrară, densitatea aerului fiind considerată -1000, a apei 0, iar densitatea osoasă +1000 (sau mai mult in funcţie de performanţele aparatului).
Stocarea imaginilor obţinute poate fi făcută pe discul computerului, pe disc optic, CD, etc. Imaginea stocată poate fi revăzută ulterior şi eventual inregistrată pe film radiografic ori fotografic.
Administrare SDC (Substanta de Contrast)
Diferenţierea structurilor normale de cele patologice sau chiar a celor normale intre ele este adesea foarte dificilă datorită valorilor de atenuare apropiate ale acestora. Pentru ca o structură să fie percepută separat este necesar ca intre ea şi structurile adiacente să existe o diferenţă de densitate de 4-6 UH.
Administrarea SDC conduce la creşteri cu 40-60 UH a densităţii, accentuand diferenţele de densitate intre ţesuturi şi permiţand individualizarea lor.
Structurile din jur determină in mod substanţial calitatea şi aspectul imaginii. Un hematom cerebral va apărea hiperdens datorită faptului că masa cerebrală are valori de densitate inferioare sangelui proaspăt, pe cand un hematom hepatic va apărea hipodens, parenchimul hepatic avand valori densitometrice superioare sangelui.
Indicatiile administrarii SDC
- precizarea vascularizaţiei masei tumorale;
- diferenţierea intre o masă tumorală şi o malformaţie vasculară;
- identificarea structurilor tubului digestiv;
- diferenţierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar;
- evaluarea tractului urinar;
- detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebrale, etc) şi precizarea naturii lor;
- identificarea pachetului vascular, raporturilor sale cu masa tumorală.
Pregătirea examinarii presupune informarea pacientului despre metodologia examinării, posibile reacţii la substanţele de contrast şi efectul nociv al examinării dar şi a medicului asupra unor date menite să prevină eventualele accidente sau să ajute la interpretare precum:
- existenţa unor episoade alergice anterioare la substanţa de contrast iodate sau a unor boli alergizante;
- funcţia renală (nivelul crescut al creatininei contraindică explorarea cu contrast, iar la pacienţii care urmează dializă pentru insuficienţa renală cronică explorarea CT cu contrast va preceda cu cel mult 24 sau 48 ore dializa);
- funcţia tiroidei (administrarea contrastului la hipertiroidieni poate cauza crize tireotoxice, iar la cei care urmează tratament cu iod radioactiv ineficientizează tratamentul prin blocarea tiroidei);
- nivelul glicemiei (se impun precauţii in administrarea contrastului la diabetici);
Investigaţiile CT pot ajuta la elaborarea diagnosticului sau prin comparaţie la precizarea gradului de răspuns ori evoluţie a bolii;
Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre cei aproape 300 de medici din toate Specializarile medicale : https://medicentrum.ro/medicii-nostri/
