Flutterul atrial este un tulburare a ritmului cardiac (aritmie) caracterizat prin bătăile rapide și neregulate ale camerelor atriale ale inimii. Aceasta este a doua cea mai frecventă tahicardie supraventriculară, după fibrilația atrială, fiind cunoscută și diagnosticată încă din 1920. Se întâlnește frecvent la vârstnici. Afecțiunea este mai frecventă la sexul masculin (raportul bărbați/ femei este de 2,5 la 1) și incidența crește odată cu înaintarea în vârstă.
Care sunt cauzele flutter-ului atrial?
Acest ritm cardiac anormal apare de obicei la persoanele cu boli cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, boli coronariene, pericardită, boli cardiace congenitale, secundar intervențiilor pe cord deschis), diabet zaharat, tireotoxicoză, embolie pulmonară, consumul de alcool, feocromocitom, distrofie miotonică la copii. Poate apărea spontan la persoanele sănătoase.
Cum diagnosticăm pacienții cu flutter atrial?
Adesea episoadele nu au simptome. Ocazional pot exista palpitații, stări de leșin, senzație de amețeală, dificultăți de respirație sau dureri în piept. Medicii pot confirma diagnosticul de flutterul atrial interpretând o electrocardiogramă. Un ECG tipic în fibrilația atrială nu prezintă unde P, activitatea atrială în reprezentare de unde F în „dinți de fierăstrău”.
Există două tipuri de flutter atrial, tipul I (comun) și tipul II (mai rar). Majoritatea indivizilor cu flutter atrial vor manifesta doar unul dintre acestea. Rareori cineva poate manifesta ambele tipuri.
Care este tratamentul în cazul pacienților cu flutter atrial?
Managementul pacientului cu flutter atrial trebuie să se concentreze, la fel ca în fibrilația atrială pe ameliorarea simptomelor și evaluarea factorilor de risc asociați.
Deoarece ritmul cardiac anormal poate duce la formarea unui cheag de sânge în atriu, pacienții cu flutter atrial necesită de obicei o formă de anticoagulare sau agent antiplachetar. Se poate asocia cu ritmul cardiac periculos de rapid și, prin urmare, necesită medicamente pentru a controla ritmul cardiac (cum ar fi beta-blocantele sau blocante ale canalelor de calciu) și / sau controlul ritmului cu antiaritmice. Cu toate acestea, flutterul atrial este mai rezistent la corecție cu astfel de medicamente comparativ cu fibrilația atrială. De exemplu, deși antiaritmicele de clasă III sunt un tratament eficient pentru flutterul atrial, ratele de recurență după tratament sunt destul de mari (70 – 90%).
Flutterul atrial care nu răspunde la tratament are indicație de ablație prin radiofrecvență. Aceasta implică inserarea unui cateter printr-o venă în zona inghinală, care este urmată până la inimă și este utilizată pentru a identifica și întrerupe circuitul electric care provoacă flutterul atrial (prin crearea unei mici arsuri și cicatrici).
Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre cei peste 280 de medici din toate Specializarile medicale : https://medicentrum.ro/medicii-nostri/
