ABC-ul colesterolului
Contrar reputației negative a colesterolului, voi și corpul vostru nu puteți funcționa fără el. Colesterolul este o materie primă de bază, pe care enzimele o convertesc în vitamina D, în hormoni steroidieni (ca estrogenul, proges- teronul, testosteronul și cortizolul) și în acizii biliari necesari în digestie.
Aveți nevoie de colesterol pentru a construi membranele semipermeabile care vă înconjoară celulele. Aveți, totodată, nevoie de el pentru a regenera celulele endoteliale deteriorate.
Ficatul produce această substanță ceroasă, asemănătoare grăsimii, cam 800 mg pe zi, o cantitate suficientă pentru a acoperi nevoile organismului. Puteți să obțineți colesterol din dietă dacă mâncați carne, ouă și produse lactate, ca laptele și brânza. Dacă mâncați mai puțin colesterol, ficatul vostru îl produce în cantități mai mari.
Colesterolul, fiind o substanță grasă, nu este solubil în apă sau în sânge.
Prin urmare, ficatul îl îmbracă într-un înveliș proteic, care îi permite să intre în sistemul circulator. Proteina acționează asemenea unui pașaport, îngăduindu-i colesterolului să călătorească prin sistemul vostru.
Ați auzit fără îndoială termenul lipoproteină în legătură cu colesterolul.
Lipo înseamnă „gras”. Prin urmare, o lipoproteină conține molecule de colesterol (grăsime) învăluite în proteină. Ficatul fabrică și apoi răspândește aceste combinații de colesterol și proteină în fluxul sangvin sub forma colesterolului LDL proteic, solubil în apă. Celulele care au nevoie de colesterol vor avea un receptor de colesterol LDL pe membrana externă.
Lipoproteina LDL aflată în circulația sangvină se oprește la celulă, se atașează de un receptor aflat pe membrana celulară și își descarcă încărcătura de colesterol. În interiorul celulei, colesterolul este folosit după nevoie. Celulele care nu necesită colesterol nu au receptor specific, iar lipoproteina plutește pe lângă ele fără să se oprească.
Indiferent cât de ridicat este nivelul colesterolului, o celulă sănătoasă nu poate fi suprasaturată cu colesterol. Excepția de la regulă o constituie colesterolul oxidat de fragmentele moleculare omniprezente și distructive, numite radicali liberi. Asemenea unui berbec de spart porțile, particulele de colesterol oxidat intră în celule în exces și produce toxicitate.
În această manieră, colesterolul oxidat intră în țesuturile arteriale deja inflamate și contribuie la ateroscleroză și la placa de aterom.
Vinovat nu este colesterolul în sine. Natura nu v-a înzestrat cu un sistem conceput să vă ucidă. Problema constă într-o incapacitate de procesare adecvată a colesterolului și / sau o incapacitate a sistemului organismului de a proteja colesterolul de oxidare.
Colesterolul prezent în circulația sangvină în cantități mai mari decât cele necesare organismului sau în interiorul unei celule dincolo de nevoile acesteia nu servește niciunui scop util și poate fi oxidat de radicalii liberi.
Natura înțelege bine această amenințare și ne-a dotat organismul cu un proces de înlăturare, cunoscut ca transport în sens invers al colesterolului care extrage colesterolul în exces din celule și din pereții vaselor de sânge.
Pentru a face să se întâmple acest lucru, corpul are nevoie de o substanță numită fosfatidilcolină (PC), obținută în dietă din alimente ca peștele, ouăle, germenii de grâu, varza de Bruxelles și broccoli. Colesterolul lecitină acil transferază (LCAT), o enzimă prezentă în circulație, înlătură o particulă de acid gras din fosfatidilcolină (PC) și o atașează la colesterol. Entitatea rezultantă, numită colesterol ester, este apoi „înhățată” de un alt tip de proteină circulantă, numită HDL — așa-numitul colesterol bun. HDL transportă esterul înapoi la ficat.
Ficatul îl convertește într-o sare biliară, o enzimă digestivă care ajută la descompunerea grăsimilor din hrană în intestinul subțire. Apoi, acest produs secundar coboară în intestinul gros pentru a fi excretat împreună cu deșeurile digestive.
Am simplificat scenariul, dar concluzia este că aceste transformări scad în mod natural conținutul de colesterol din sânge. O concentrație mai mică de colesterol sangvin servește totodată la extragerea colesterolului în exces din celule, inclusiv din celulele care căptușesc pereții vaselor de sânge, și la punerea sa în circulație.
Astfel, sistemul de transport în sens invers al colesterolului ajută la protejarea arterelor de îmbolnăviri prin înlăturarea unuia dintre factorii inflamării și ai formării plăcii de aterom. LCAT, enzima care convertește colesterolul într-un ester, este activată de fosfatidilcolină (PC), dar este otrăvită de metalele grele, precum plumbul, cadmiul și mai ales mercurul.
Ce înseamnă colesterol bun și colesterol rău?
Colesterol bun. Colesterol rău. Ce înseamnă „bun” și ce înseamnă „rău”? Și de ce? Explicația următoare ar trebui să ajute la prezentarea membrilor familiei colesterolului.
HDL, colesterolul bun Lipoproteina cu densitate ridicată acționează asemenea unei mașini de gunoi, culegând colesterolul LDL oxidat, apoi transformat în ester și aducându-l înapoi la ficat. HDL are o personalitate stabilă, se mișcă cu ușurință prin circuitul sangvin și nu se lipește de pereții arteriali.
LDL neoxidat, un alt colesterol bun Lipoproteina cu densitate scăzută a primit multe critici negative. Acesta este colesterolul vostru de bază (îmbrăcat în proteină), care contribuie la nevoile multiple de colesterol din corpul vostru, inclusiv la fabricarea hormonilor și a membranelor celulare.
LDL oxidat, colesterol rău Colesterolul bun se transformă într-o varietate nocivă atunci când este oxidat de radicalii liberi. Dacă nu este preluat de HDL, el se lipește de pereții arteriali, formând celule expandate, care atrag la rândul lor componente de coagulare a sângelui, ca fibrina, trombocitele și leucocitele. Celulele expandate devin proinflamatoare, se umflă, se înmulțesc și accelerează procesul de inflamare și de formare a plăcii de aterom.
Lipoproteina(a), colesterol bun transformat în colesterol nociv
Acest colesterol cuprinde o moleculă de LDL legată chimic de o proteină de atașament numită apolipoproteină(a). Într-un corp sănătos, Lp(a) circulă în fluxul sangvin reparând și restaurând integritatea structurală a pereților deteriorați ai vaselor de sânge. Componenta proteică produce coagularea sângelui și inhibă sistemul de dizolvare a cheagurilor de sânge cu care este înzestrat corpul, acesta fiind mecanismul naturii pentru prevenirea hemoragiilor excesive în urma rupturii unui vas.
Lp(a) produce de asemenea creșterea și proliferarea celulară în pereții vaselor de sânge, iar colesterolul său LDL este încorporat în celulele care se regenerează. În esență, Lp(a) funcționează ca o moleculă reparatoare benefică care „peticește” arterele.
Unii indivizi pot avea o cantitate prea mare de Lp(a) datorită factorilor genetici. Riscul crește de asemenea până la niveluri periculoase în prezența aterosclerozei și a deteriorării constante a pereților arteriali. Atunci, Lp(a) se transformă dintr-o substanță utilă într-una dăunătoare.
Corpul produce o cantitate mai mare pentru a satisface cererile reparatorii. Lp(a) se concentrează în locurile daunelor arteriale. Ea se leagă de doi aminoacizi structurali — lizina și prolina — în interiorul peretelui unui vas de sânge deteriorat sau slăbit, își descarcă conținutul de colesterol LDL și provoacă depozitarea de LDL oxidat circulant în peretele arterial, contribuind astfel la acumularea plăcii de aterom.
Lp(a) favorizează, totodată, formarea cheagurilor de sânge deasupra plăcii de aterom aflate în expansiune. Acest fenomen îngustează vasul sangvin și înrăutățește simptomele. Dacă sunt destul de mari, cheagurile pot obstrucționa o arteră. Acum, știm că în majoritate atacurile de cord sunt cauzate de un cheag mare, care se dezvoltă în vase cu îngustări moderate. Prin urmare, în prezența Lp(a), chiar și un blocaj de 50% poate face această situație periculoasă.
Ce înseamnă colesterol cu densitate scăzută / cu densitate ridicată
În urmă cu douăzeci și cinci de ani, colesterolul sangvin era, pur și simplu, colesterol sangvin. Nu știam nimic despre lipoproteine și colesterolul „bun” sau „rău”. Cercetătorul care a identificat inițial componentele HDL și LDL a făcut acest lucru prin rotirea plasmei sangvine într-o centrifugă.
Subfracțiile s-au separat conform densității lor. Particula LDL, cu o densitate mai mică, a plutit deasupra. Particula HDL s-a scufundat. Au rezultat astfel denumirile tipurilor de colesterol, care nu au nimic de-a face cu funcția lor în organism.
Aveti nevoie de colesterol pentru a forma neuroni. Un nivel prea scăzut (în jur de 160 mg / dl) a fost de fapt corelat cu depresia, agresivitatea și hemoragiile cerebrale.
Colesterolul scăzut poate provoca totodată amnezia globală pentru că transmiterea adecvată a impulsurilor nervoase este afectată. Aveți nevoie de colesterol pentru memorie.
Colesterolul ajută la neutralizarea toxinelor produse de bacteriile care intră în fluxul sangvin prin intestin atunci când sistemul este slăbit. Prin urmare, corpul folosește de asemenea colesterol pentru a lupta împotriva infecțiilor. Nivelul total al colesterolului din sânge urcă atunci când aveți o infecție, iar colesterolul HDL scade pentru că este folosit în combaterea infecției.
Bilanțul demonstrează rolul protector al colesterolului față de toate cauzele de îmbolnăvire, cu excepția bolilor cardiovasculare. Însă, dacă suferiți de insuficiență cardiacă și aveți un nivel ridicat de colesterol, vă descurcați de fapt mai bine decât cineva cu un nivel scăzut al colesterolului.
Nimeni nu educă publicul cu privire la diversele beneficii și roluri esențiale ale colesterolului în organism. Anii în care colesterolul a fost blamat și considerat vinovatul principal al bolilor cardiovasculare au distorsionat imaginea unui ingredient absolut necesar pentru funcționarea normală a organismului.
În cadrul noii cardiologii, considerăm că doar colesterolul oxidat este dăunător și contribuie la cascada inflamatorie. Desigur, el joacă un rol, dar sunt multe lucruri pe care le puteți face pentru a menține controlul oxidării.
Mai importantă decât reducerea colesterolului este îndepărtarea altor factori de risc care declanșează și întrețin procesul inflamator și pe cel al formării plăcii de aterom.
Medicentrum vă conectează cu cei mai buni specialiști in Cardiologie, care vă pot ajuta să gasiți soluții la problemele dumneavoastră.
https://medicentrum.ro/medicii-nostri/cardiologie/
Pasul 1 – Alegeți specialistul în Cardiologie dorit
Pasul 2 – Solicitați evaluare
Pasul 3 – Completați fișa de evaluare caz și nu uitați să atașați documentele medicale pe care le dețineți.
Pasul 4 – Trimiteți
Cazul ajunge la medicul dorit de dumneavoastră, acesta vă citește Fișa de Evaluare caz și vă vizualizează documentele, iar în 24 de ore maxim 48 de ore veți fi sunat de medic pentru a discuta despre caz și să vă ofere soluțiile optime de tratament.
Autor Articol – Manzat Raluca
Bibliografie – Noua cardiologie. -Sinatra Stephen, Roberts James C. și Zucker Martin
