STOMACUL (ventriculus gaster) este segmentul cel mai lung al tubului digestiv.
AŞEZAREA: se află în cavitatea abdominală, în partea stângă , sub diafragmă, în loja gastrică (etajul supramezocolic).
RAPORTURI: aflându-se situat în regiunea supramezocolică, stomacul are în partea de sus, înainte şi la dreapta, raporturi cu diafragma, ficatul şi micul epiplon, la stânga cu splina, în jos cu colonul transvers, înainte cu peretele abdominal şi înapoi cu pancreasul, rinichiul stâng şi splina).
CONFIGURAŢIA EXTERNĂ: are forma literei „J”, măsurând când este plin moderat 25 cm. lungime, 10 cm. lăţime şi 8 cm. grosime. Capacitatea mijlocie atinge 1300 ml.
CANCERUL GASTRIC: este un proces proliferativ de neoformaţie a peretelui gastric.
INCINDENŢA CANCERULUI GASTRIC
Cancerul gastric reprezintă cea mai frecventă formă de tumoră malignă a tractului digestiv din ţara noastră.
Afecţiunea survine de două ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Deşi numărul cazurilor apărute la tineri a crescut în ultimul timp, incidenţa maximă a cancerului gastric este la vârsta cuprinsă între 50 şi 60 de ani .
Cauza cancerului rămâne încă necunoscută, deşi în geneza lui au fost incriminaţi mai mulţi factori dîntre care amintim:
1. EREDITATEA
Există numeroase observaţii clinice în care membrii unei anumite familii sunt afectaţi în mod particular de cancer gastric.
De asemenea sunt suficiente dovezi care atestă persoanele cu grupa sanguină A II (nesecretanţi de antigen de grup sanguin) sunt mai predispuse la cancer gastric decât cele cu alte grupe sanguine.
De asemenea bolnavii cu acanthosis nigricans (o afecţiune dermaiologică transmisă genetic) dezvoltă extrem de frecvent cancerul gastric.
2. FACTORI LOCALI (leziuni gastrice „precanceroase”)
Afirmaţia clasică a lui Konjetzny „cancerul gastric nu apare niciodată pe o mucoasă sănătoasă” rămâne încă valabilă.
În mod particular, interesează acele leziuni ale mucoasei gastrice care într-o anumită proporţie se malignizează, de unde denumirea lor de leziuni „precanceroase”.
Din aceşti factori locali amintim:
– gastrita atrofică însoţită de aclorhidrie şi anemie pemicioasă unde frecvenţa cancerului gastric este de cinci ori şi respectiv de douăzeci de ori mai mare decât restul populaţiei;
– metaplaziile intestinale;
– polipi glandulari;
– polipi viloşi.
Bolnavii cu gastrită Menetrier şi rezecţii gastrice după ulcer gastric sau duodenal, după 10 ani de intervenţie, pot fi încadraţi în grupa factorilor de risc;
Ulcerul gastric poate fi considerat stadiu precanceros cu o frecvenţă de malignizare până la 10%.
3. FACTORI DE MEDIU
– alimente;
– agenţi infecţioşi;
După sediu:
– 70% din cancerele gastrice au localizare antrală;
– 20% juxtacardială;
– 10% pe pereţii stomacului sau în regiunea fundică.
Se disting mai multe forme macroscopice:
a) cancerul ulcerate care ia aspectul unei ulceraţii cu marginile neregulate şi adesea mamelonate. În profunzime invazia atinge destul de rapid submucoasa şi determină hemoragii oculte care duce la anemii progresive;
b) cancerul vegetant sau polipoid se trădează printr-o masa proliferantă în lumenul gastric. În aceasta forma cancerul poate să rămână un oarecare timp limitat la mucoasă şi submucoasă ca apoi să prindă seroasa şi viscerele vecine , ducând la un cancer gastric exuberant, caracterizat de o masă tumorală abdominală uşor palpabilă, mai mult sau mai puţin mobilă în funcţie de extensia sa;
c) formele ulcero-vegetale rezultă din combinarea celor doua forme descrise mai sus;
d) cancerele infiltrative prezintă doua aspecte, acela traversând straturile peretelui gastric până la seroasă şi se însoţeşte adesea de o ulceraţie şi cel care progresează din aproape în aproape în staţiile submucoase, intermusculare şi subseroase ale stomacului. Este vorba de schirusul stomacului sau linia plastic carcinomaioasă. Se poate întâmpla ca mucoasa să nu prezinte modificări în afara unei atrofii evidente. Peretele gastric este îngroşat şi cărtonos.
Aspectele microscopice sunt diverse, astfel:
– adenocarcinomul, cancerul cel mai frecvent, prezentând un stadiu sigur de diferenţiere glandulară;
– cancerul coloid caracterizat de o abundenţă a celulelor mucipare, cu aspectul icrelor de peşte;
– cancerele anaplastice cu evoluţie foarte rapidă.
Simptomatologia cancerului gastric este necaracteristică.
Perioada iniţială. Cancerul gastric debutează insidios, cu semne clinice neprecise. În această perioadă se disting următoarele forme clinice:
a) Formele total latente în care primul semn este dat de tumoarea epigastrică, sau o complicaţie de tipul hemaiemezei, perforaţiei şi stenozei, care poate să apară pe lângă inoperabilitatea cazului respectiv. Uneori existenţa cancerului poate fi relevată de o metastază.
b) Formele nedureroase în cadrul cărora se disting:
– forma de debut progresiv , în care micile semne ale lui SAVITKI („sindromul de alarmă”) trebuie atent şi corect interpretate. Inapetenţa sau anorexia electivă nemotivată, pierderea ponderală, slăbirea forţei fizice, scăderea capacităţii de muncă, modificarea tranzitului în sensul diareei sau constipaţiei trebuie să atragă atenţia;
– forma dispeptică în care bolnavii sunt etichetaţi ca biliari, constipaţi sau colitici;
– formele complicate cu hemoragie digestivă, disfagie, obstrucţie pilorică şi flebite sunt mai rare, complicaţia putând fi tardivă.
Formele dureroase
Deşi sunt considerate frecvente, trebuie bine interpretata noţiunea de durere, deoarece nu orice disconfort gastric atrage atenţia bolnavului. Aceste forme vor fi rezervate mai ales ulcero cancerului.
Perioada de stare prezintă trei semne subiective de bază:
– durerea epigastrică manifestată prin greutate epigastrică permanentă;
– anorexia totală, urmaiă de slăbire progresivă;
– vărsaturile alimentare, însoţite de mici hemoragii sau „apa canceroasă”.
CLASIFICAREA CANCERULUI GASTRIC
Clasificarea propusă şi acceptată de Societatea Japoneză de Gastroenterologie cuprinde următoarele tipuri:
– tipul I: cancer protruziv (proeminenţa în lumenul gastric);
– tipul II: cancerul superficial (modificări ale reliefului mucos) cu subdiviziunile:
• II a: suprafaţa uşor ridicată cancer supradenivelat;
• II b: cancer plan (nu exista diferenţe de nivel faţă de mucoasa din jur);
• II c: cancer subdenivelat (suprafaţa uşor deprimaiă).
– tipul III: cancer excavat (aspect ulceriform).
Clasificarea cuprinde şi asocieri II c + III, III + II c, primul cod semnalând aspectul dominant.
Stadializarea stabilită de UICC (Geneva, 1979), după codul TNM.
Tumora se reprezintă cu patru grade de gravitate:
T1 – tumora este situată intramucos;
T2 – tumora atinge submucoasa;
T3 – tumora pătrunde în stratul muscular;
T4 – tumora încadrează peretele gastric în întregime atingând şi seroasa.
La ganglionii limfaticii sunt următoarele glande:
N0 – fără prinderea ganglionilor;
N1 – metastaze prin invazie limfatică de vecinătate;
N2 – N3 – invazie regională în creştere;
N4 – invazie ganglionară în afara regiunii.
Metastazele se notează astfel:
M0 – fără metastaze;
Ml – cu metastaze la distanţă de tumora regională;
Mx – metastaze incerte.
Cancerul gastric intramucos (în situ) se codifică astfel:
– în stadiul I cu formula T1N0M0;
– în stadiul II cu formula T1 – 4N0 sau T1 – 4N1M0;
– în stadiul III cu formula T1 – 4N2M0;
– în stadiul IV cu formula T1 – 4N1 – 2M1 sau T4N4M1, ceea ce înseamnă cancer gastric deschis adeseori inoperabil.
Nu exista întradevăr simptome indicatoare ale cancerului gastric. Trebuie să se suspecteze această boală când tulburările digestive şi mai ales dispepsia, se însoţesc cu hipoclorhidrie şi anemie şi dacă există o anorexie electivă (care se pot întâlni) faţă de unele alimente.
Alte semne obiective care se pot întâlni sunt:
– febra;
– ascita;
– edeme la membrele inferioare;
– tromboflebite.
1. Examenul radiologic – în forma vegetantă care este cea mai frecventă se observă imaginea lacunară la examenul baritat.
2. Secreţia gastrică: studiul ei nu are prea mare valoare pentru diagnostic deşi se cunoaşte de mult timp că unele cancere sunt însoţite de aclorhidrie şi creşterea concentraţiei LH, B-Glucoronidazei şi acidului lactic în sucul gastric.
3. Examenul endoscopic (gastrofibroscopia) cu citologie şi biopsie dirijată confirmă natura malignă a leziunii şi reprezintă investigaţia esenţială în special pentru diagnosticul cancerului gastric într-un stadiu precoce.
De asemenea este deosebit de utilă în leziunile maligne ale cardiei, care pot fi uşor omise la examenul radiologic dacă acesta nu este corect efectuat.
4. Examinarea citologică: a secreţiei gastrice sau testul de fluorescenţă a celulelor în lavajul gastric pot avea un rol important în depistarea timpurie a bolii.
5. Alte investigaţii: majoritatea bolnavilor au anemie (de obicei feriprivă) şi VSH-ul crescut. Hemoragiile oculte, permanente, sunt prezente la aproximaiiv 3/4 dintre bolnavi.
Pentru stabilirea diagnosticului cancerului gastric în stadiul precoce se va urmări:
a) identificarea bolnavilor cu „mare risc” pentru cancer gastric (gastrita atrofică cu aclorhidrie sau anemie pemicioasă, polipi gastrici, gastrita Menetier) care vor trebui să aibă anual un examen radiologic şi endoscopic;
b) examinarea endoscopică cu citologie şi biopsie „ţintită” a tuturor ulcerelor gastrice depistate radiologic;
c) examen radiologic şi endoscopic la bolnavii (mai ales după vârsta de 50 de ani) cu sindrom dispeptic persistent şi neinfluenţat de tratament, la cei cu rezecţie gastrică pentru ulcerul gastric sau duodenal după 8 – 10 ani de la intervenţie, şi eventual, la cei care au antecedente familiale de cancer gastric.
EVOLUŢIA: în cazurile netratate este invariabil fatală. Au fost însă câteva cazuri în care s-a produs vindecarea „spontană” a leziunii, fie prin calcifiere, fie prin autosterilizare imunologică. În majoritatea cazurilor neoperate decesul se produce în mai puţin de un an de la data stabilirii diagnosticului.
Evoluţia este în funcţie de potenţialitatea malignă, de sediul şi de tendinţa la metastaze. La tineri evoluţia este mai rapidă. Cancerele ulceroase au o evoluţie mai lentă. Cancerele corpului şi tuberozităţii mari nu dau tulburări mecanice funcţionale.
Ele evoluează multă vreme latent. O dată apărute simptoamele, evoluţia este rapidă.
În prezent singurul tratament eficace pentru cancerul gastric este cel chirurgical
– gastrectomia subtotală sau totală. Trebuie subliniat faptul că nu există o strictă concordanţă între examenul radiologic şi procesul morfologic, aşa încât aparenta întindere radiologică nu reprezintă o indicaţie sau contradicţie pentru intervenţia chirurgicală. În unele ţări (SUA, Japonia) la tratamentul chirurgical se asociază radioterapie intraoperatorie în scopul sterilizării unor focare restante mici neeradicate în cursul rezecţiei totale (5 Fluorouracil + Mitomycin C sau alte diverse complicaţii) reprezintă doar o măsură poliativă. Imunoterapia încercată în ultimii ani a dat rezultate incerte.
Medicentrum vă conectează cu cei mai buni specialiști pe Oncologie si Gastroenterologie , care vă pot ajuta să gasiți soluții la problemele dumneavoastră.
https://clinica.medicentrum.ro/medicii-nostri/
Pasul 1 – Selectati Specializarea dorită
Pasul 2 – Alegeți specialistul în Oncologie sau Gastroenterologie dorit
Pasul 3 – Solicitați evaluare
Pasul 4 – Completați fișa de evaluare caz și nu uitați să atașați documentele medicale pe care le dețineți.
Pasul 5 – Trimiteți
Cazul ajunge la medicul dorit de dumneavoastră, acesta vă citește Fișa de Evaluare caz și vă vizualizează documentele, iar în 24 de ore maxim 48 de ore veți fi sunat de medic pentru a discuta despre caz și să vă ofere soluțiile optime de tratament.
