Starea de neliniște (anxietatea) este una dintre cele mai răspândite tulburări, aceasta se declanșează pe un fond de stres, de inadaptare la condițiile de mediu, ca o consecinţă firească a vieţii trăite într-o societate mereu contra timp, plină de frustrări diverse, în care dispare treptat respectul valorilor morale, lipseşte sentimentul unui viitor asigurat și al echilibrului, teama de a nu face față dificultăților vieții, teamă ce derivă din caracteristicile societății actuale în care predomină starea de nesiguranță și incertitudine cu privire la viitor.
De fapt, această teamă de a nu face față dificultăților vieții, deși generată de contextul social, ascunde o neîncredere în propriile forțe, o proastă imagine de sine.
Anxietatea este o mobilizare exagerată a energiei psihice și face parte din reacțiile emoționale fundamentale ale omului, la fel ca și depresia, respectiv suferința.
Deci, anxietatea are ca fundament sentimentul de teamă; teama este o reacție naturală fața de un pericol real, însă anxietatea este teama față de un pericol imaginar. Anxietatea este definită de specialiști ca o teamă difuză, fără un obiect bine precizat.
Omul de astăzi a devenit mai vulnerabil ca niciodată în faţa stresului, a vieţii sedentare, a lipsei iubirii şi a viciilor duse la extrem. Toţi aceşti factori contribuie la afectarea sănătăţii fizice şi psihice, uneori pe termen îndelungat. Anxietatea constă dintr-o stare de teamă, nelinişte, agitaţie, nesiguranţă şi nervozitate, care provoacă o tensiune interioară şi tulburări neurovegetative (dispnee, paloare, tahicardie, transpiraţie excesivă).
Anxietatea se întâlneşte frecvent în nevroze, confuzii mentale, depresie psihică, melancolie şi schizofrenie.
În majoritatea cazurilor, are la bază un sentiment de aşteptare a unui pericol imaginar, greu de definit şi de înlăturat. Cu toate acestea, teama poate fi fără obiect, întrucât acel pericol, eveniment sau situaţie închipuită este posibil să nu survină niciodată.
Frecvenţa anxietăţii a devenit destul de ridicată și se consideră că există, în plus, foarte multe persoane care suferă în tăcere, fără a-şi recunoaşte afecţiunea. Intensitatea anxietăţii variază de la o uşoară nelinişte până la teroare şi disperare.
Cauzele anxietăţii
Sunt legate de schimbările radicale apărute în decursul vieţii sau în urma unor evenimente care induc stări de nelinişte, depresie psihică şi stres intens. Printre aceste cauze pot fi menţionate:
– conflicte personale în familie sau la locul de muncă;
– lipsa stimei de sine, neîncrederea în propriile forțe, teama de eșec
– lipsa sentimentului de iubire sau de a fi iubit
– dependenţa exagerată faţă de munca zilnică, pentru care nu există interes personal;
– eforturi fizice şi intelectuale prelungite;
– lipsa de odihnă şi de relaxare, prin culcare la ore prea târzii şi trezire prea devreme;
– consumul exagerat de cofeină (cafea, ceai chinezesc, ciocolată);
– implicare faptică sau mentală în diferite tragedii majore (accidente de circulaţie, incendii sau inundaţii catastrofale, crime, violuri, abuzuri fizice sau sexuale, decesul unei persoane apropiate);
– dezechilibre hormonale (ale glandei tiroide) şi crize de hipoglicemie;
– cure prea severe de slăbire.
După accidentele traumatizante, persoana îşi reaminteşte frecvent anumite situaţii sau pericole care, treptat, capătă dimensiuni exagerate şi se repetă cu persistenţă. Există şi stări de anxietate, mai puţin severe, dar care ajung la dimensiuni exagerate în imaginaţia pacientului.
La copiii care se ataşează foarte mult de părinţi este posibilă apariţia unei anxietăţi de lungă durată care apare în momentul unui divorţ sau chiar deces, după care copilul devine extrem de anxios. Alţi copii devin nervoşi, cu un declin în activitatea şcolară sau atunci când li se impun performanţe prea înalte, care le depăşesc posibilităţile intelectului.
La adolescenţi şi tineri apar temeri provocate de relaţiile sentimentale, de lipsa unor viziuni corecte asupra viitorului, teama de eșec și nesiguranță în forțele propii.
Mai grave sunt semnele declanşate în cazul unor boli mentale (schizofrenie, epilepsie, scleroză în plăci, nevroze anxioase) care distrug uşor speranţele de vindecare.
Tratament pentru neliniște nejustificată
Primul pas – plimbări în aer liber, socializare (discuţii cât mai agreabile, mai interesante cu diverse persoane).
Ședinţe de relaxare totală – întins pe spate, respiri profund, făcând abstracţie de ambianţă; se stă în această poziţie câte 15 minute, de 2 ori pe zi; concomitent se poate face aromaterapie şi meloterapie
În cazurile mai accentuate se cere sfatul unui specialist – se poate interveni fie medicamentos (tratament prescris de psihiatru), fie prin consiliere sau psihoterapie, fie îmbinând cele doua variante. Pastilele prescrise de psihiatru pot ajuta pacientul să se liniștească atât cât să beneficieze mai bine de psihoterapie. Persoanele anxioase resimt un grad crescut de disconfort și doresc o rezolvare rapidă a situației lor, fapt ce le determină să încerce numeroase tratamente fără a le finaliza și, în consecință, fără a ajunge la o rezolvare. În acest context pericolul este acela de a dobândi sentimentul că nu există nimic care să-i ajute să scape de situația în care se află.
Este important ca aceste persoane să aibă răbdare și să ducă până la capăt un proces terapeutic început.
Articol scris de Raluca Manzat
