Evaluarea capacității respiratorii
Ce este spirometria?
Spirometria este una dintre cele mai folosite explorări funcţionale respiratorii, fiind un test nedureros, ieftin și care durează relativ puțin. Se consideră că spirometria este doar prima etapă în evaluarea funcțională respiratorie prin măsurarea volumelor pulmonare. Singură, aceasta nu poate pune diagnosticul final, ci ajută doar la conturarea acestuia. Este foarte utilă în diagnosticul și supravegherea evoluției unor afecțiuni respiratorii cronice.
Spirometria trebuie efectuată dacă:
- urmați deja un tratament pentru o boală pulmonară;
- ați fost sau sunteți fumător;
- ați lucrat sau lucrați într-un mediu cu noxe respiratorii;
- atunci când mergeți mai repede simțiți că rămâneți fără aer;
- aveți o respirație șuierătoare;
- nu mai puteți face activități sportive așa cum făceați înainte;
- simțiți un disconfort atunci când inspirați sau expirați.
Spirometria se efectuează pe stomacul gol, fără ca pacientul să fi consumat în prealabil alimente, ţigări cu o oră înainte, cafea, alcool sau droguri, respectiv medicamente care ar putea influenţa testul sau efortul fizic intens cu mai puțin de o oră înainte.
În timpul testului, veți sufla aer cât de mult și cât de tare puteți într-un aparat numit spirometru. Testul măsoară cât de mult aer expirați în total și cât de mult aer expirați în prima secundă a testului. Durează aproximativ 10 minute.
Ce măsurăm cu ajutorul ei?
Cu ajutorul spirometriei putem măsura următorii parametri:
- volumul curent (VC): reprezintă cantitatea de aer care intră în plămâni cu fiecare inspirație normală și care este eliminată din plămâni cu fiecare expirație normală.
- volumul inspirator de rezervă (VIR): reprezintă cantitatea de aer ce intră în plămâni în cursul unui inspir maxim ce urmează unui inspir normal.
- volumul expirator de rezervă (VER): reprezintă cantitatea de aer ce iese din plămâni în cursul unui expir maxim ce urmează unui expir normal.
- capacitatea vitală (CV): reprezintă volumul de aer ce se elimină printr-un expir maxim ce urmează unui inspir maxim.
- capacitatea vitală forțată (CVF): reprezintă cantitatea de aer exprimată după un inspir profund. În mod normal, capacitatea vitală și capacitatea vitală forțată sunt egale la indivizii sănătoși, cea din urmă scăzând în afecțiuni de tipul emfizemului pulmonar sau BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică).
- debitul expirator maxim în prima secundă (VEMS): reprezintă volumul de aer eliminat din plămâni în prima secundă a unui expir maxim ce urmează unui inspir maxim. Indicele de permeabilitate bronșică (IBP sau indicele Tiffeneau) reprezintă raportul între VEMS și CVF.
Care sunt indicațiile spirometriei?
- diagnosticul unor sindroame pulmonare obstructive, restrictive sau mixte;
- evaluarea riscului preoperator;
- determinarea reactivității bronșice la pacienții suspecți cu astm bronșic;
- excluderea unei boli pulmonare atunci când suspicionăm o boală extrapulmonară;
- pentru expertiza capacității de muncă și identificarea tulburărilor respiratorii la persoanele expune noxelor profesionale;
- identificarea afecțiunilor neuromusculare cronice;
- identificarea persoanelor ce suferă de disfuncții ale corzilor vocale;
- monitorizarea efectelor adverse ale medicamentelor cu toxicitate pulmonară.
Care sunt contraindicațiile spirometriei?
- contraindicații relative: angină pectorală instabilă, anevrism toracic sau abdominal, hemoptizii recente, pneumotorax în antecedente, durere bucală sau facială exacerbată de piesa bucală, demență sau confuzie mentală, vărsături, vertij;
- contraindicații absolute: în prima lună după un infarct miocardic acut.
Ușor, sigur, online poți intra în legătură cu un specialist, accesând platforma MediCentrum, specialitatea pneumologie.
