Conform European Society of Cardiology, insuficiența cardiacă este definită ca „anomalia structurii cardiace sau disfuncţia care duce la insuficienţa inimii de a furniza oxigen la o rată proporţională cu cerinţele ţesuturilor metabolizante, în ciuda presiunii normale de umplere (sau doar cu preţul unei presiuni de umplere ridicate)”. Cu alte cuvinte, insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu este capabilă să pompeze suficient pentru a menține fluxul sanguin pentru a satisface nevoile organismului. Prevalenţa insuficienței cardiace în populaţia adultă din ţările dezvoltate este de aproximativ 1-2%, cu o creştere la persoanele peste 70 ani.
Care sunt cauzele insuficienței cardiace?
Cauzele frecvente ale insuficienței cardiace includ boala coronariană, hipertensiune arterială, fibrilație atrială, boală cardiacă valvulară, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, miocardite, mixoame atriale, pericadită, exces de consum de alcool, tireotoxicoza, anemia severă, sarcina etc. Acestea provoacă insuficiență cardiacă prin schimbarea structurii sau funcției inimii.
Cum diagnosticăm pacienții cu insuficiență cardiacă?
Diagnosticul insuficienței cardiace poate fi dificil, mai ales în stadiile incipiente. Există mai multe tipuri de insuficiență cardiacă: acută sau cronică, dreaptă sau stângă sau globală, cu fracție de ejecție redusă sau păstrată.
Deşi simptomele aduc pacientul la medic, multe dintre acestea sunt nespecifice şi de aceea nu pot diferenţia insuficiența cardiacă de alte afecţiuni. Simptomatologia specifică insuficienței cardiace include: dispneea, toleranța redusă la efort, fatigabilitate, edeme. Alte simptome ce pot apărea sunt: tusea nocturnă, scăderea apetilului, confuzie, depresie, palpitații, sincopă, ascită, hepatomegalie.
Investigațiile paraclinice ce fac în cazul pacientului cardiac sunt: analizele uzuale, electrocardiogramă, ecocardiografie, radiografie toracică, BNP și NT-proBNT, monitorizarea Holter ECG, testul de efort cardiopulmonar, în unele cazuri realizându-se cateterismul cardiac, biopsia endomiocardică și testarea genetică.
Care este tratamentul în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă?
Tratamentul depinde de severitatea și cauza bolii. La persoanele cu insuficiență cardiacă ușoară cronică, tratamentul constă în mod obișnuit în modificări ale stilului de viață, cum ar fi oprirea fumatului, exerciții fizice și modificări dietetice, precum și medicamente. La cei cu insuficiență cardiacă din cauza disfuncției ventriculare stângi, se recomandă inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocanți ai receptorilor angiotensinei împreună cu beta-blocante. Pentru cei cu boli severe, pot fi utilizați antagoniști ai aldosteronului sau hidralazină cu un nitrat. Diureticele sunt utile pentru prevenirea retenției de lichide și a dificultății de respirație rezultate. Uneori, în funcție de cauză, poate fi recomandat un dispozitiv implantat, cum ar fi un stimulator cardiac sau un defibrilator cardiac implantabil. În unele cazuri moderate sau severe, terapia de resincronizare cardiacă poate fi benefică. Un dispozitiv de asistență ventriculară (pentru stânga, dreapta sau ambele ventricule) sau ocazional un transplant de inimă poate fi recomandat celor cu boli severe care persistă în ciuda tuturor celorlalte măsuri.
Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre cei aproape 300 de medici din toate specializarile medicale : https://medicentrum.ro/medicii-nostri/
