Infarctul miocardic acut este principala cauză de deces prin boală cardiovasculară care reprezintă blocarea unei artere de la nivelul inimii, cel mai frecvent de către un cheag de sânge. Oprirea bruscă a fluxului de sânge de la nivelul miocardului duce la distrugerea acestuia. Mortalitatea prin infarct miocardic atinge rate de 40-50% din decese care apar în faza de prespital.
În fiecare zi, în România mor 40 de oameni prin infarct miocardic, iar 2 din 3 adulți prezintă diferite boli cardiovasculare (insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, angina pectorală, valvulopatii etc.).
Care sunt cauzele și factorii de risc pentru infarctul miocardic?
În 95% din cazuri, principala cauză este ateroscleroza coronariană (cu reducerea lumenului vaselor prin depunerea de lipide în pereții acestora formând plăcile de aterom, care reduc aportul de sânge la țesuturi, ducând la apariția ischemiei miocardice). Restul de 5% din cazuri, sunt reprezentate de cauze non-aterosclerotice de tipul: arteritei coronare, malformații congenitale coronariene, traumatisme, embolii în coronare, incomplianță între cerere-ofertă privind oxigenul la nivel cardiac etc.
Factorii de risc cardiovasculari implicați în patogenia infarctului sunt:
nemodificabili: vârstă, sex, antecedente heredo-colaterale de boli cardiovasculare;
modificabili: obezitate, hipertensiune arterială, fumat, consum de alcool, sedentarism, diabet zaharat.
Cum diagnosticăm un pacient cu infarct miocardic?
Recunoscut la timp, un pacient cu infarct miocardic acut are șanse de a fi salvat și recuperat, dacă se prezintă în primele 2 – 6 ore de la debut. Primele ore de la debutul infarctului miocardic reprezintă perioada critică, datorită riscului de deces prin tulburari de ritm și prin riscul de extindere progresivă a ariei de necroză.
Cea mai sugestivă manifestare a infarctului miocardic este durerea toracică anterioară, retrosternală, cu niște caracteristici foarte clare (vezi tabelul de mai jos). Durerea poate fi absentă în 10 – 15% din cazurile de infarct miocardic (de exemplu, la pacienții diabetici, vârstnici).
De asemenea, în infarctul miocardic în teritoriu inferior durerea poate fi localizată epigastric mimând o patologie digestivă. Pot apărea manifestări nespecifice de tipul: transpiraţilor reci, dispnee, anxietate, senzaţie de moarte iminentă, greţuri, vărsături, paloare, sincopă etc.
Investigațiile paraclinice vin să confirme supoziția de diagnostic de infarct miocardic și includ: electrocardiograma, tabloul enzimatic (mioglobina, troponinele T și I, lactat-dehidrogenaza, creatin-fosfokinaza, TGO) și investigațiile imagistice (ecocardiografia, scintigrafia miocardică, coronarografia).
Foarte important este de eliminat celelalte cauze care sunt asociate cu durere toracică de tipul emboliei pulmonare, disecției de aortă, pericarditei acute, anginei pectorabile instabile, pneumotoraxul, crizei ulceroasă etc.
Cum tratăm un pacient cu infarct miocardic acut?
Tratamentul infarctului miocardic se va începe de la primul contact al pacientului cu medicul, în faza de prespital. Pacientul este transportat intr-un serviciu de cardiologie intervențională, cât mai rapid în primele 2 – 6 ore, unde va beneficia de tratament medicamentos și de efectuarea unei coronarografii, a cărui scop este de a identifica artera obstruată și de a o dezobstrua, cu reluarea fluxului prin arteră.
Coronarografia constă în introducerea unui cateter, ghidat radiologic, pe o arteră de la zonei inghinale sau radiale, până la nivelul arterei obstruate. La acest nivel, trombul poate fi aspirat, iar la nivelul stenozei restante, se implantează un stent, sub forma unui tub mic din plasă, care va împiedica reapariția stenozei. Cu cât reperfuzia coronariană se face mai rapid, cu atât aria de necroză va fi mai mică, iar recuperarea mai rapidă.
Dacă nu se ajunge în timpul stabilit pentru angioplastia primară cu stent se poate face tromboliză, iar cu cât dezobstrucția se face mai rapid cu atât se salvează mai mult miocard.
Ulterior este foarte important ca pacientul să-și modifice stilul de viață cu înlăturarea factorilor de risc cardiovasculari, adică oprirea fumatului, dietă sănătoasă bogată în legume și fructe, fără grăsimi, prăjeli sau dulciuri concentrate, fără băuturi alcoolice sau carbogazoase, fără alimente de tip fast-food, activitatea fizică regulată cu evitarea sedentarismului, scădere ponderală în greutate alături de un tratament medicamentos recomandat de către medicul cardiolog.
De asemenea, este recomandată includerea pacientului într-un program complex de reabilitare cardiovasculară pentru o recuperare cât mai corectă și rapidă.
