Disecția de aortă este o boală cardiovasculară relativ rară, dar potențial fatală care apare atunci când există o leziune a stratului interior al aortei ce permite sângelui să curgă între straturile peretelui aortic, forțând astfel straturile să se separe. Vârsta tipică la diagnostic este de aproximativ 60 de ani, aproximativ 10% din cazuri apărând înainte de vârsta de 40 de ani. Disecția de aortă este o boală cu mortalitate ridicată în pofida progreselor tehnicilor de diagnostic şi tratament.

Care sunt cauzele disecției de aortă?

Disecția de aortă apare mai frecvent la cei cu antecedente de hipertensiune arterială, o serie de boli ale țesutului conjunctiv care afectează puterea peretelui vaselor de sânge, inclusiv sindromul Marfan și sindromul Ehlers Danlos, o valvă aortică bicuspidă și o intervenție chirurgicală cardiacă anterioară. Traumatisme majore, fumatul, consumul de cocaină, sarcina, un anevrism aortic toracic, inflamația arterelor și nivelurile anormale de lipide sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut.

Cum diagnosticăm pacienții cu disecție de aortă?

Diagnosticul este suspectat pe baza simptomelor combinată cu imagistică medicală (tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică sau ecocardiografia) utilizate pentru confirmarea și evaluarea ulterioară a disecției. Cele două tipuri principale sunt Stanford tip A, care implică prima parte a aortei, și tip B, care nu.

Aproximativ 95% dintre persoanele cu disecție de aortă prezintă dureri severe care au avut un debut brusc. Durerea poate fi descrisă ca o senzație de rupere, înjunghiere sau ascuțită. Aproximativ 20% dintre indivizi simt că durerea migrează pe măsură ce disecția se extinde pe aortă. Localizarea durerii este asociată cu localizarea disecției. Durerea toracică anterioară este asociată cu disecții care implică aorta ascendentă, în timp ce durerile de spate interscapulare sunt asociate cu disecții aortice descendente. Dacă durerea este de natură pleuritică, aceasta poate sugera pericardită acută cauzată de sângerări în sacul care înconjoară inima. Aceasta este o eventualitate deosebit de periculoasă, sugerând că tamponarea acută pericardică poate fi iminentă. Tamponarea pericardică este cea mai frecventă cauză de deces din disecția de aortă.

Care este tratamentul în cazul pacienților cu disecție de aortă?

Fără tratament, aproximativ jumătate dintre persoanele cu disecții de tip Stanford A mor în decurs de trei zile și aproximativ 10% dintre persoanele cu disecții de tip Stanford B mor în decurs de o lună.

Într-o disecție acută, alegerea tratamentului depinde de locația sa. Pentru disecția Stanford tip A (aortică ascendentă), managementul chirurgical este superior managementului medical. Pentru disecțiile necomplicate ale tipului Stanford B (aortică distală) (inclusiv, disecțiile abdominale aortice), este preferată gestionarea medicală în locul intervenției chirurgicale. Disecțiile complicate ale aortei Stanford de tip B necesită intervenție chirurgicală după inițierea terapiei medicale. Printre factorii de risc recunoscuți pentru disecția aortică, hipertensiunea arterială, nivelurile anormal de ridicate de lipide în sânge și fumatul de tutun sunt considerați factori de risc care pot fi prevenite.

Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre cei aproape 300 de medici din toate Specializarile medicale : https://medicentrum.ro/medicii-nostri/