Amigdalita este o inflamatie acuta sau cronica cel mai adesea de origine infectioasa, a amigdalelor palatine (situate in apropierea palatului bucal) sau linguale (in apropierea limbii).
Se prezinta sub doua forme clinice: acuta (episod singular cauzat de mai multe tipuri de bacterii sau virusuri) sau cronica (o infectie persistenta care poate conduce la formarea de cripte sau pietre).
Abcesul periamigdalian reprezinta o acumulare de puroi in spatele amigdalelor.
Aceste organe sunt compuse din tesut similar nodulilor limfatici si fac parte dintr-un cerc de tesut glandular (inelul Waldeyer) ce inconjoara spatele gatului.
Amigdalele reprezinta „prima linie de aparare” impotriva virusurilor si bacteriilor care intra in gura (produc anticorpi) si din acest motiv sunt mai vulnerabile la infectii si inflamatii.
Amigdalita este deosebit de frecventa la copii inainte de 10 ani si mai rara la adolescenti sau adulti. Amigdalele sunt formatiuni limfoide – constituite din limfocite (varietate de globule albe ce participa la imunitatea organismului). Alte organe limfoide sunt si:
- timusul (glanda situata sub stern),
- maduva osoasa,
- ganglionii limfatici.
Toate aceste organe contribuie la apararea organismului impotriva microbilor patogeni, participand la fabricarea globulelor albe si producand anticorpi. In plus, amigdalele formeaza o bariera protectoare a cailor aeriene.
Dar, la randul lor, amigdalele se pot inflama datorita unei infectii virale sau bacteriene, rezultatul fiind amigdalita.
Amigdalectomia (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) este interventia cea mai frecventa la copii, dar in prezent se recurge la aceasta procedura doar in ultima instanta.
Semne si simptome
Principalul simptom al amigdalitei este reprezentat de durerea in gat, accentuata la deglutitie si care poate iradia inspre urechi. In unele cazuri, copiii nu acuza dureri in gat, dar refuza mancarea.
Alte simptome ale amigdalitei:
- amigdale marite in volum
- dificultati sau imposibilitate la deglutitie (inghitire)
- „rosu in gat”
- jena respiratorie
- modificarea sau pierderea vocii
- febra
- stare de rau
- inflamatia faringelui
- cefalee
- varsaturi
Simptomele sunt similare indiferent de agentul responsabil pentru amigdalita, dar infectiile bacteriene sunt in general insotite de dureri mai intense.
Cauze
Amigdalita se poate explica prin trei cauze principale:
Amigdalita poate fi cauzata de infectii bacteriene si virale, fiind des intalnita bacteria de tip
streptococ (Streptococcus pyogenes – streptococ de grup A).
De obicei este insa vorba de: adenovirusuri, virusuri gripale, virus Epstein-Barr, virusuri paragripale, enterovirusuri si virusul Herpex simplex.
In cazul in care nu sunt tratate cauzele bacteriene, respectiv streptococice, pot cauza pe termen lung febra reumatica (afecteaza inima in timp) si afectarea rinichilor. Din punct de vedere statistic, doar 30% din cauze sunt bacteriene la copii, iar 10% la adulti.
Streptococul de grup A – aceste bacterii frecvente sunt responsabile pentru jumatate din cazurile de amigdalita, afectand 1 persoana din 5 (inclusiv adultii).
Numeroase persoane nu prezinta simptome, dar pot transmite bacteriile.
Streptococii de grup A sunt bacteriile cele mai susceptibile de a provoca o boala, aflandu-se la originea anginei streptococice.
Diversi virusi respiratori – Virusul gripei, in special, explica cea mai mare parte din restul de 50% cazuri de amigdalita.
Aceste infectii sunt uneori mai putin grave decat infectiile bacteriene.
Mononucleoza infectioasa – Provocata de virusul Epstein-Barr, mononucleoza infectioasa antreneaza deseori simptome de inflamatie a amigdalelor.
La copiii mici, simptomele asociate in mod normal cu mononucleoza la adulti, sunt absente, dar cazurile de amigdalita sunt frecvente.
Evolutie si complicatii
Toate formele de amigdalita dispar de la sine chiar si in absenta tratamentului.
Vindecarea necesita cateva zile in cazul unei amigdalite bacteriene sau virale normale, dar poate necesita cateva saptamani daca mononucleoza este cauza bolii.
In 99% din cazuri, infectia este limitata, dar infectiile bacteriene sunt asociate cu un risc crescut de complicatie, justificand prescrierea de antibiotice.
Complicatii
Inflamarea amgidalelor in urma amigdalitelor frecvente sau cronice poate cauza complicatii cum sunt: dificultate in respiratie, apnee in somn, infectii care se raspandesc in tesutul din jur (celulita amigdaliana), infectie care conduce la un depozit de puroi in spatele amigdalei (abces amigdalian apare de obicei doar pe o parte si poate urma o amigdalita sau poate aparea si in lipsa acesteia; necesita antibiotic dar si drenajul puroiului prin operatie).
O alta complicatie ce poate surveni este abcesul periamigdalian. Spre deosebire de o amigdalita simpla, acest abces nu poate fi palpat pe o latura a gatului.
Abcesul periamigdalian survine in special la adultii tineri ce sufera de amigdalita.
Otita medie este o infectie frecventa a urechii medii, provocata in majoritatea cazurilor de o infectie care se extinde de la gat.
Tubul prin care se propaga infectia este mai scurt la copii, motiv pentru care aceasta categorie constituie marea majoritate a victimelor.
Otita medie este dureroasa si poate provoca alte complicatii.
Reumatismul articular acut – in trecut, aceasta boala era frecventa, inainte de utilizarea antibioticelor in tratamentul amigdalitelor si a altor infectii bacteriene ale gatului si cavitatii bucale.
Reumatismul articular acut (RAA) este o consecinta a propagarii infectiei cu streptococii de grupa A la organele vitale, in special inima, provocand tulburari permanente si antrenand o boala cardiaca fatala.
Daca infectia este cauzata de o bacteria streptococica sau daca antibioterapia este incompleta, exista risc crescut de febra reumatica (afecteaza inima, incheieturile si alte tesuturi), glomerulonefrita poststreptococica (afectiune renala ce presupune indepartarea inadecvata a reziduurilor si a excesului de lichide din corp).
De asemenea, se poate intampla ca infectia sa se raspandeasca la tesuturile apropiate, cauzand de exmplu infectie a urechii, a sinusurilor sau a pieptului.
Cazuri speciale considerate complicatii medicale: mononucleoza infectioasa (virusul Epstein-Barr; cauzeaza si alte simptome in afara de amigdalita) si cancerul (sunt rare cazurile de cancer amigdalian, insa daca simptomele sunt grave, nu se amelioreaza si sunt insotite de dificultate in respiratie/inghitire
Bolnavii de amigdalita sunt usor contagiosi in cazul prezentei unei bacterii sau a virusului Epstein-Barr si foarte contagiosi in cazul unei raceli sau gripe.
De altfel, utilizarea antibioticelor are obiectivul de a preveni recurenta infectiilor.
Din nefericire, antibioticele nu reduc decat riscul de transmitere a bacteriilor si nu permit prevenirea raspandirii virusurilor.
Diagnostic
Examenul fizic va pune in evidenta amigdalele rosii si inflamate (marite in volum).
Diversii agenti infectiosi provoaca in general tipuri diferite de inflamatie. Virusul Epstein-Barr, de exemplu, determina aparitia unor puncte rosii pe valul palatin, datorita unor sangerari.
Bacteriile pot lasa pe amigdale o membrana fina alba ce se desprinde usor.
Niciunul din aceste simptome nu este suficient pentru a permite diagnosticarea agentului infectios.
Pentru aceasta, se efectueaza o cultura bacteriana. Prezenta stafilococului de grup A nu demonstreaza ca aceasta bacterie se afla la originea inflamatiei, tinand cont ca numeroase persoane sunt purtatoare fara a prezenta infectii.
Pacientul poate fi purtator de streptococi, iar amigdalita poate fi provocata de un virus nedepistat.
Tratament
Amigdalita cauzata de o infectie bacteriana se trateaza cu ajutorul antibioticelor.
Desi administrarea de antibiotice impotriva unei infectii fara ca in prealabil sa fie depistata prezenta bacteriilor nu este in general recomandata, amigdalita constituie o exceptie, deoarece bacteriile sunt cauza cea mai frecventa a bolii si nu virusurile.
Deseori, cand un copil sufera de amigdalita, membrii familiei trebuie sa efectueze unele examene, pentru a se stabili daca sunt purtatori asimptomatici ai streptococilor de grupa A.
In acest caz, ei trebuie sa primeasca antibiotice pentru a distruge bacteriile si a proteja copilul impotriva infectiilor recurente.
Unii copii sufera de infectii recurente sau cronice.
Daca nu raspund la tratamentul cu antibiotice, se practica o amigdalectomie (extragerea chirurgicala a amigdalelor). In prezent, se incearca limitarea numarului acestor interventii la cazurile grave, deoarece aceste proceduri prezinta anumite riscuri.
Abcesul periamigdalian este in general tratat prin drenare, prin administrarea de antibiotice si uneori, prin indepartarea amigdalelor (amigdalectomie).
Amigdalita de cauza virala se rezolva de la sine.
Se poate administra acetaminofen (paracetamol) sau ibuprofen pentru a reduce simptomele.
In schimb, nu se administreaza acid acetilsalicilic la copiii cu infectie virala. Acest lucru ar putea provoca sindromul Reye, afectiune foarte grava caracterizata prin atingere cerebrala.
Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre cei peste 300 de medici din toate Specializarile medicale : https://clinica.medicentrum.ro/medicii-nostri/
