Fibroza hepatică este acumularea excesivă de proteine ale matricei extracelulare, care apare în majoritatea tipurilor de boli hepatice cronice. În timp ce unele studii au arătat potențialul ficatului de a se regenera sau de a se vindeca singur, odată ce leziunile hepatice sunt produse, ficatul nu se vindecă de obicei.
Cu toate acestea, medicamentele și modificările stilului de viață pot ajuta la prevenirea agravării fibrozei. Fibroza hepatică avansată are ca rezultat ciroza hepatică, cancerul hepatocelular, insuficiența hepatică și hipertensiune portală, care necesită adesea transplant hepatic.
Care sunt etapele fibrozei hepatice?
Există mai multe scale de stadializare a fibrozei hepatice, în care gastroenterologul determină gradul de afectare a ficatului. Deoarece punerea în scenă poate fi subiectivă, fiecare scară are propriile limitări. Unul dintre cele mai populare sisteme de notare este sistemul de notare METAVIR. Acest sistem atribuie un scor pentru „activitate” sau pentru predicția progresului fibrozei și pentru nivelul fibrozei în sine. De obicei, medicii pot atribui acest scor numai după ce au luat o biopsie sau o probă de țesut din ficat.
Gradele de activitate hepato-celulară variază de la A0 la A3:
- A0: fără activitate;
- A1: activitate ușoară;
- A2: activitate moderată;
- A3: activitate severă.
- Etapele fibrozei variază de la F0 la F4:
- F0: fără fibroză;
- F1: fibroză portală fără septuri;
- F2: fibroză portală cu puține septuri;
- F3: numeroase septuri fără ciroză;
- F4: ciroză.
Prin urmare, o persoană cu cea mai severă formă de boală ar avea un scor A3 – F4 METAVIR.
Un alt sistem de notare este Batts și Ludwig, care clasifică fibroza pe o scară de gradul 1 până la gradul 4, gradul 4 fiind cel mai sever. Asociația internațională pentru studiul ficatului (IASL – International Association for the Study of the Liver) are, de asemenea, un sistem de notare cu patru categorii care variază de la hepatita cronică minimă la hepatita cronică severă.
Care sunt simptomele fibrozei hepatice?
Medicii nu diagnostică adesea fibroza hepatică în stadiile ușoare până la moderate, acest lucru datorându-se faptului că fibroza hepatică nu cauzează de obicei simptome până când o parte mare din ficat nu este deteriorată. Când un pacient cu boala hepatică preexistentă progresează, acesta poate prezenta simptome care includ:
pierderea poftei de mâncare;
dificultăți de gândire;
acumularea de lichid în organism (edeme la nivelul membrelor inferioare, ascită);
icter (pielea și ochii sunt galbeni);
greaţă;
slăbire inexplicabilă;
astenie fizică.
Potrivit unui studiu se estimează că 6 până la 7 % din populația lumii are fibroză hepatică și nu o știe, deoarece nu prezintă simptome.
Cum cuantificăm gradul fibrozei hepatice?
În mod clasic, gastroenterologii considerau că efectuarea unei biopsii hepatice este „standardul de aur” al testării fibrozei hepatice. Aceasta este o procedură chirurgicală s-ar lua o probă de țesut și se va examina țesutul pentru prezența cicatricilor sau fibrozei.
O altă opțiune este un test imagistic cunoscut sub numele de elastografie hepatică tranzitorie. Acesta este un test care măsoară cât de rigid este ficatul. Acest test utilizează unde sonore de joasă frecvență pentru a măsura cât de rigid este țesutul hepatic. Cu toate acestea, este posibil să existe rezultate fals pozitive în cazul în care țesutul hepatic poate părea rigid, dar dacă se va face o biopsie acesta nu va prezinta țesut fibros.
Elastografia RMN este o altă metodă folosită, dar este mult mai scumpă. Poate determina cu exactitate gradul de fibroză al ficatului precum și încărcarea grasă hepatică și încărcarea cu fier.
De asemenea, există și o serie de teste de sânge non-invazive precum:
Fibrotest (GGT, haptoglobină, bilirubină, apolipoproteina A2, α2-macroglobulina);
APRI (TGO, trombocite);
Forns (trombocite, GGT, colesterol);
FPI (TGO, colesterol, indicator de insulinorezistență);
PGA index (trombocite, GGT, apolipoproteina A).
Care este tratamentul în fibroza hepatică?
Opțiunile de tratament pentru fibroza hepatică depind de obicei de cauza principală a fibrozei (tratarea cauzei va duce la dispariția efectului). De exemplu, dacă o persoană bea alcool excesiv, medicul poate recomanda un program de tratament pentru a o ajuta să nu mai bea.
Dacă o persoană are steatohepatită non-alcoolică, medicul vă poate recomanda să efectuați modificări dietetice pentru a pierde în greutate și să luați medicamente pentru a promova un control mai bun al zahărului din sânge. Exercițiile fizice și pierderea în greutate pot contribui, de asemenea, la reducerea progresului bolii.
De asemenea, există medicamente cunoscute sub numele de antifibrotice, care s-au dovedit a reduce probabilitatea apariției cicatricilor hepatice. Antifibroticul prescris depinde de obicei de boala de bază. Exemplele acestor tratamente includ: boli hepatice cronice (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei), virusul hepatitei C (tocoferol sau interferon-α).
În timp ce cercetătorii efectuează multe teste pentru a încerca să găsească medicamente care pot inversa efectele fibrozei hepatice, nu există medicamente care să poată realiza acest lucru în prezent. Dacă fibroza hepatică a unei persoane avansează până când ficatul este foarte cicatrizat și nu funcționează, singurul tratament al unei persoane este adesea să primească un transplantul hepatic.
