Dermatita atopica este o boala cronica, inflamatorie, cel mai adesea cu debut in copilarie.

Istoricul familial de dermatita atopica joaca un rol foarte important in declansarea acestei afectiuni. Pe langa factorii genetici sunt și alti factori declanșatori reprezentati de alergenii din mediul înconjurator. De cele mai multe ori, dermatita atopica se asociaza ulterior cu astmul și/sau rinita alergica sau nivele mari ale imunoglobulinei.

Dermatita atopica este diagnosticată cu usurinta în primele luni de viata atat pe baza istoricului familial, cat si in urma manifestării unor simptome comune precum roseata pielii si prurit iar pielea uscata cauzeaza deseori inflamatia pielii eczematoase.

Dermatita atopica are de obicei debutul în copilarie (45% dintre cazuri sub vârsta de 6 luni, iar 70% până la varsta de 5 ani), iar până la 50% dintre acesti copii vor fi afectati de această boală ca adulti.

Desi este cel mai intanita la persoanele tinere, dermatita atopica poate persista în timp, avand perioade în care se manifesta mai puternic și perioade de remisie în care pielea se vindeca, însa ramane uscata si usor iritabila.

Formele pot fi usoare, moderate sau severe, se ridica problematica tratamentului la formele moderate şi severe.

Manifestari clinice

Asa cum am mai amintit afectiunea debuteaza cel mai frecvent in jurul varstei de  3 luni si se manifesta clinic printr-un mare polimorfism al leziunilor tegumentare. Simptomul dominant si suparator este pruritul. Boala poate evolua in trei stadii: acuta, subacuta si cronica.

In faza acuta, la debut apar leziuni de tip edematos, eritematoase, apoi vezicule, leziuni care sunt extrem de pruriginoase si care afecteaza calitatea vietii pacientului. Datorita gratajului pot aparea suprainfectii cutanate de etiologie virala sau bacteriana.

In stadiul subacut intensitatea leziunilor scade, iar in faza cronica apare uscarea si ingrosarea pielii si modificari de culoare.  

Localizarea leziunilor in dermatita atopica este caracteristica si variaza in functie de varsta.

Astfel, la sugari leziunile apar pe obraji, pe trunchi, pe scalp si pe zonele extensorii ale membrelor.

La varste mai mari leziunile se localizeza predominant la nivelul zonelor flexorii ale membrelor, ceafa, zonele laterocervicale, fata dorsala a mainii si picioarelor, regiunile periorbitale.

La adult cele mai afectate sunt fata, gatul si zonele flexorii.

Tratamentul dermatitei atopice

1. Tratamentul igieno-dietetic:

locuinte corespunzatoare din punct de vedere termic (temperatura in jur de 18-20°C), cu umiditate redusa, reducerea pe cat posibil a cantitatii de acarieni din incaperi, sau cel putin din dormitor (curatenie cat mai des posibil, spalarea saptamanala a lenjeriei de pat la o temperatura peste 60°C, invelirea saltelelor, a plapumei, a pernelor cu materiale impermeabile pentru acarieni, renuntarea la covoare, mochete, draperii, carti, jucarii de plus – obiecte care acumuleaza praf);

evitarea alimentelor puternic alergizante: lapte de vaca, arahide, ciocolata, cacao, oua, fructe de mare;

se recomanda utilizarea unor sapunuri crema, a unor substante emoliente in cursul si dupa baie care sa creasca hidratarea pielii pacientului;

evitarea schimbarilor bruste de temperatura si umiditate;

evitatea hainelor din nylon, lana – materiale iritante.

2. Tratamentul medicamentos consta din:

Topice cutanate pe baza de corticosteroizi care au ca scop reducerea inflamatiei cutanate.

Principalul efect secundar de care trebuie sa se tina seama la administrarea pe suprafete extinse si durata indelungata a acestui tip de tratament este posibilitatea supresiei axului hipotalamo-hipofizar care determina perturbari de crestere la copii, riscul aparitiei atrofiei cutanate, a teleangiectaziilor.

 Din acest tip de preparate amintim: hidrocortizon acetat, triamcinolon acetonid, flumetazon pivalat, fluocinolon acetonid, mometazona furoat, clobetazol propionat. Relativ recent se utilizeaza ca medicatie topica un produs derivat de macrolide „Protopic” – tacrolimus cu rezultate incurajatoare.

Corticosteroizii orali pe perioade scurte de timp se asociaza celor cu efect topic in cazurile mai grave.

In cazuri de suprainfectie a leziunilor cutanate se administreaza tratament antibacterian care sa fie activ si pe stafilococul aureus, sau antiviral, dupa caz, cu aciclovir.

In scopul combaterii pruritului se administreaza si un antihistaminic nesedativ.

Daca va confruntati cu probleme de sanatate puteți contacta unul dintre cei aproape 300 de medici din toate Specializarile medicale : https://medicentrum.ro/medicii-nostri/